ANUNT

"... Va îmbratiseaza Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugaciunile sale, ca sa stati desavârsiti si plini de tot ce este vointa lui Dumnezeu. Caci martor îi sunt ca are multa râvna pentru voi si pentru cei din Laodiceea si din Ierapole. Va îmbratiseaza Luca, doctorul cel iubit, si Dima. Îmbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si pe Biserica din casa lui. Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si în Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi. Si spuneti lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca sa o îndeplinesti. Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin." (Coloseni 4, 10-18)

În acest fragment gasim gândurile pe care Sfântul Pavel si colaboratorii sai le astern în ultima parte a epistolei catre coloseni. Epafras, unul dintre apropiatii Apostolului, este cel care, dupa cuvântul epistolei, "lupta" pentru coloseni în rugaciunile sale.

Întotdeauna luptam pentru ceva, iar lupta presupune mult efort, multa rabdare si staruinta. Chiar atunci când este înfrânt, luptatorul nu uita scopul razboiului dus, este permanent în cautarea mijloacelor si metodelor de obtinere a victoriei. În rugaciune, ca stare de dialog cu Dumnezeu, Parintii Bisericii au vazut un razboi permanent, cu raul din noi si cu rautatea de lânga noi.

De multe ori ajungem în starea de a nu gasi nici o motivatie în apropierea de rugaciune, ni se pare strain cuvântul rugaciunii, iar în aceste stari omul nu trebuie sa se considere înfrânt, în aceste stari vedem cine este învingatorul si cine este cel învins.

Epafras cu siguranta avea si cereri personale, dar a gasit în el puterea de a se ruga pentru altii înainte de a se ruga pentru sine, de a-i vedea pe altii înainte de a se vedea pe sine. Poate ca acest colaborator al Sfântului Pavel nu si-a vazut imediat împlinit mesajul rugaciunii sale, dar a înteles sa lupte pâna la capat, sa nu-si piarda nadejdea.

În rugaciune gasesti puterea sa mergi atunci când totul în jurul tau se darâma, iar din rugaciune înveti ca poti sa fii darâmat interior când totul în jur pare frumos.

   Chestiunea ar trebui sa fie extrem de simpla, insa o complica tare mult dracul folosindu-se de slabiciunile si pacatele omului.

   Capul acoperit, nesulemenita si imbracata pentru a nu ispiti. Iar dupa ce a intrat in biserica, daca a intarziat, sa-si gaseasca un loc si acolo sa incremeneasca, fara a sporovai cu prietenele. Sa nu se apuce sa aprinda lumanari si sa se fataie de colo colo sarutand icoanele. Sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a trece cat mai neobservata. Inclusiv cand canta.

   Si aici ar trebui sa inchei articolul, dar nu-i asa de simplu …

   Poate o femeie sa mearga la biserica nefardata, nerujata, nerimelata? Mai greu, dar cat de cat, poate.

   Cand e vorba insa de acoperamantul capului si mai ales de vesminte … Pai sa fie batic sau ce? Daca e batic, cum sa fie legat? La spate sau sub barbie? Dar pantaloni de ce nu? Dar fusta? Lunga, dar cat de lunga? Mulata sau larga? Subtire sau groasa? Cu jupa sau fara? Vara, rochia e buna? Daca nu e rochie, o bluza e buna? Nedecoltata, dar cat de nedecoltata? Cu maneci sau fara? Cat de fara maneci? Subtire sau groasa? Mulata sau larga? Dar incaltamintea? Pantof sau sanda? Cu toc sau fara? Cat de fara toc?

   Multe grii pe capul bietelor femei. Al celor tinere, desigur.

   Apostolul Pavel ii indeamna pe efeseni (Ef. 5. 19-20), pe romani (Rom. 15. 9) si pe coloseni (Col. 3, 16) sa cante psalmi, sa laude pe Dumnezeu, multumind totdeauna pentru toate. Daca ne rezumam doar la aceste trimiteri din Noul Testament, pentru ca sunt si altele, putem afirma fara retineri ca Mantuitorul, impreuna cu Apostolii, au lasat omenirii crestine exemplul rugaciunii cantate.

   Instrumentele muzicale in Vechiul Testament

   Din Vechiul Testament aflam ca Regele David si toti fiii lui Israel cantau inaintea Domnului folosind diferite instrumente muzicale: chimvalul, organonul, flautul, alauta, chitare cu sapte corzi, etc: “Cantau din tot felul de instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din timpane, din fluiere si din chimvale.”  (II Regi 6. 5)